Cum funcționează Mirena?
Mirena acționează prin mai multe mecanisme:
● îngroașă mucusul cervical, ceea ce împiedică pătrunderea spermatozoizilor;
● influențează mobilitatea și funcția spermatozoizilor;
● determină subțierea importantă a endometrului;
● la unele paciente poate influența și ovulația, însă inhibarea ovulației nu reprezintă principalul său mecanism contraceptiv.
Un aspect important este faptul că Mirena nu funcționează identic cu o pilulă contraceptivă combinată. Acțiunea levonorgestrelului este în mare parte locală, la nivel uterin, deși o cantitate de hormon ajunge și în circulația sistemică.
Cât de eficientă este ca metodă contraceptivă?
Mirena are o eficacitate contraceptivă de peste 99%, rata de eșec fiind sub 1%.
În funcție de indicație și de aprobările existente, poate oferi protecție contraceptivă pentru mai mulți ani, ajungând până la 8 ani pentru contracepție.
Este o metodă reversibilă: dispozitivul poate fi îndepărtat atunci când pacienta își dorește acest lucru.
Mirena nu este doar pentru femeile care au născut
Unul dintre cele mai persistente mituri despre steriletele hormonale este că acestea ar trebui utilizate numai de femeile care au avut deja o sarcină sau au născut.
Acest lucru nu mai corespunde recomandărilor actuale.
Dispozitivele intrauterine hormonale pot reprezenta o opțiune inclusiv pentru adolescente și femei tinere nulipare, dacă nu există contraindicații și medicul consideră metoda potrivită pentru pacienta respectivă.
Cu alte cuvinte, o femeie nu trebuie să fi născut înainte pentru a putea avea Mirena.
De la ce vârstă poate fi utilizată?
Nu există o regulă conform căreia o femeie trebuie să ajungă la 20, 25 sau 30 de ani ori să fi avut o sarcină înainte de utilizarea unui sistem intrauterin hormonal.
Dispozitivele intrauterine hormonale pot fi utilizate inclusiv în adolescență, după instalarea menstruației, atunci când există o indicație și metoda este potrivită pentru pacienta respectivă.
Vârsta, dimensiunea cavității uterine, simptomele, istoricul medical și motivul pentru care se dorește tratamentul sunt evaluate individual de medicul ginecolog.
Pentru unele paciente foarte tinere sau cu o cavitate uterină mai mică pot fi luate în considerare și dispozitive hormonale de dimensiuni mai reduse, precum Kyleena sau Jaydess, însă faptul că o pacientă este tânără sau nu a născut nu reprezintă, în sine, un motiv pentru excluderea Mirenei.
Mirena și fertilitatea
O altă teamă frecventă este că utilizarea unui sterilet hormonal înainte de prima sarcină ar putea afecta fertilitatea.
Datele disponibile nu susțin această idee.
Mirena:
● nu determină infertilitate pe termen lung;
● nu „consumă” rezerva ovariană;
● este o metodă contraceptivă reversibilă;
● după îndepărtarea dispozitivului, fertilitatea poate reveni rapid.
Rata de obținere a unei sarcini după îndepărtarea dispozitivului este comparabilă cu cea a femeilor care nu au utilizat această metodă.
Desigur, fertilitatea unei paciente poate fi influențată independent de Mirena de vârstă, rezerva ovariană, endometrioză, afectarea trompelor, calitatea spermei partenerului sau alte patologii asociate.
Mirena și adenomioza
Adenomioza este una dintre situațiile în care Mirena poate avea un rol terapeutic important.
Levonorgestrelul administrat intrauterin poate contribui la:
● reducerea sângerărilor menstruale abundente;
● reducerea dismenoreei;
● ameliorarea durerii pelvine;
● reducerea impactului simptomelor asupra calității vieții.
Studiile analizate în materialul nostru arată reducerea durerii pelvine și a sângerărilor abundente, Mirena reprezentând o opțiune terapeutică importantă pentru adenomioză.
Efectul nu trebuie evaluat după primele zile sau săptămâni. Organismul are nevoie de o perioadă de adaptare, iar beneficiile pot deveni mai evidente în lunile următoare inserției.
Mirena și endometrioza
În cazul endometriozei trebuie făcută o diferență foarte importantă:
Mirena nu vindecă endometrioza și nu îndepărtează leziunile de endometrioză deja existente.
Tratamentul hormonal are rolul de a controla boala și simptomele la anumite paciente, nu de a exciza leziunile.
Sistemele intrauterine cu levonorgestrel pot fi utilizate la unele paciente cu endometrioză pentru reducerea dismenoreei și a durerii pelvine și pot face parte din strategia de tratament hormonal după intervenția chirurgicală.
Alegerea tratamentului trebuie însă individualizată. Localizarea leziunilor, severitatea simptomelor, existența adenomiozei, dorința de sarcină și toleranța la tratamente hormonale sunt doar câțiva dintre factorii care trebuie luați în calcul.
Mirena și menstruațiile abundente
Unul dintre cele mai importante beneficii non-contraceptive ale Mirenei este reducerea pierderilor menstruale.
La pacientele cu menoragie poate:
● reduce semnificativ cantitatea de sânge pierdută;
● îmbunătăți calitatea vieții;
● contribui indirect la corectarea deficitului de fier atunci când acesta este provocat de pierderile menstruale importante;
● în anumite situații, reduce necesitatea unor intervenții chirurgicale.
În materialul analizat, reducerea importantă a pierderilor menstruale reprezintă unul dintre beneficiile terapeutice principale.
Ce se întâmplă cu menstruația?
În primele luni după inserție sunt frecvente:
● spotting-ul;
● menstruațiile neregulate;
● modificarea duratei sângerării.
Aceste modificări apar cel mai frecvent în primele 3–6 luni și tind să se amelioreze pe măsură ce organismul se adaptează.
Ulterior, menstruațiile pot deveni foarte reduse sau pot dispărea complet.
Dacă nu mai am menstruație, unde se duce sângele?
Nu se acumulează în uter.
Levonorgestrelul determină subțierea endometrului. Dacă endometrul nu mai crește suficient în fiecare lună, există foarte puțin țesut care trebuie eliminat prin menstruație.
Prin urmare, amenoreea asociată Mirenei nu înseamnă că sângele menstrual rămâne „blocat” în organism.
Mirena și chisturile ovariene
În timpul utilizării Mirenei pot apărea chisturi ovariene funcționale.
În majoritatea situațiilor acestea:
● sunt mici;
● sunt benigne și funcționale;
● nu produc simptome;
● dispar spontan.
Materialul analizat menționează că majoritatea chisturilor sunt sub 5 cm și se remit spontan în aproximativ 2–3 luni.
Mirena și PCOS
La pacientele cu PCOS, Mirena poate avea un avantaj important: protecția endometrului.
Anovulația cronică poate determina expunerea prelungită a endometrului la estrogen fără o opoziție progesteronică adecvată.
Mirena poate:
● proteja endometrul împotriva hiperplaziei;
● reduce sângerările abundente;
● fi o opțiune atunci când estrogenul nu este recomandat.
Este însă important de înțeles ce nu face Mirena.
Nu reprezintă un tratament direct pentru rezistența la insulină și nu tratează în mod specific manifestările hiperandrogenismului, precum acneea sau hirsutismul.
Mirena și obezitatea
Eficacitatea contraceptivă rămâne foarte ridicată și la pacientele cu IMC crescut și nu este necesară ajustarea „dozei” în funcție de greutate.
Un avantaj important este faptul că Mirena nu conține estrogen.
În plus, prin efectul său asupra endometrului, poate fi utilă pentru protecția endometrială la pacientele cu risc crescut de hiperplazie.
Ce reacții adverse pot apărea?
Cele mai multe apar în perioada de adaptare din primele luni.
Printre reacțiile raportate se numără:
● spotting sau sângerări neregulate;
● amenoree;
● chisturi ovariene;
● cefalee sau migrene;
● modificări ale dispoziției;
● durere abdominală sau pelvină;
● sensibilitate mamară;
● acnee.
Faptul că hormonul este administrat predominant local nu înseamnă că efectele sistemice sunt imposibile. Unele paciente pot experimenta simptome hormonale, iar toleranța diferă de la o persoană la alta.
Când nu este recomandată Mirena?
Mirena nu este potrivită pentru fiecare pacientă.
Înainte de inserție este necesară evaluarea ginecologică pentru identificarea eventualelor contraindicații. Printre situațiile în care utilizarea poate fi contraindicată sau necesită o evaluare medicală atentă se numără:
● sarcina;
● anumite infecții genitale sau pelvine active;
● sângerări uterine neinvestigate;
● anumite modificări anatomice ale uterului care împiedică poziționarea corectă a dispozitivului;
● anumite afecțiuni hepatice;
● cancere hormon-dependente sau antecedente oncologice pentru care utilizarea unui progestativ trebuie evaluată individual.
Lista exactă a contraindicațiilor trebuie stabilită de medic în funcție de istoricul pacientei.
Inserția doare mai mult dacă nu ai născut?
Poate fi mai inconfortabilă.
La pacientele nulipare, canalul cervical și cavitatea uterină sunt în general mai mici, iar inserția poate fi mai dureroasă decât la o femeie care a născut vaginal.
Acest lucru nu înseamnă că dispozitivul nu poate fi utilizat.
Procedura durează, în general, doar câteva minute, iar medicul poate discuta înainte diferite variante pentru controlul durerii și disconfortului.
Mituri frecvente despre Mirena
„Trebuie să fi născut înainte.”
Fals. Poate fi utilizată și de paciente nulipare și adolescente, atunci când există indicație și nu există contraindicații.
„Dacă nu mai am menstruație, sângele rămâne în uter.”
Fals. Endometrul devine foarte subțire și există mult mai puțin țesut care trebuie eliminat.
„Mirena produce infertilitate.”
Datele disponibile nu susțin această afirmație. Fertilitatea revine după îndepărtarea dispozitivului.
„Dacă am endometrioză, Mirena îmi elimină leziunile.”
Nu. Tratamentul hormonal poate controla simptomele și activitatea bolii la anumite paciente, dar nu excizează leziunile deja existente.
„Dacă îmi dispare menstruația este ceva nesănătos.”
Amenoreea poate apărea în timpul utilizării Mirenei și este consecința subțierii endometrului.
Concluzie
Mirena nu trebuie privită exclusiv ca o metodă contraceptivă.
Pentru anumite paciente poate reprezenta și o opțiune terapeutică importantă, în special în adenomioză, dismenoree, sângerări menstruale abundente și pentru protecția endometrului.
Poate fi utilizată inclusiv de femei care nu au născut și, în situațiile potrivite, de adolescente. Faptul că o pacientă este tânără sau nulipară nu reprezintă în sine o contraindicație.
În endometrioză, Mirena poate face parte din strategia de management hormonal, dar nu reprezintă un tratament care elimină leziunile existente. Alegerea ei trebuie făcută individual, în funcție de simptome, diagnostic, dorința de sarcină, anatomia uterină și profilul medical al fiecărei paciente.